Pentru miscarea sindicala din Romania,mijlocul anului acesta este o perioada la fel de buna pentru bilant ca oricare alta.Asta deoarece nu prea are cu ce se lauda.Nici ca actiuni organizate,nici ca rezultate obtinute,nici ca proiecte dar mai ales ca importanta in societate.Cu parere de rau o spun,dar trebuie sa recunoastem ca asa stau lucrurile,daca vrem ca macar sa speram la un reviriment.
Cauzele acestei stari de fapt sunt multe,unele larg mediatizate,vezi arestarile,audierile si tot arsenalul de dezvaluiri senzationale despre liderii importanti ai marilor confederatii sindicale,altele tin de bucataria interna a fiecarei organizatii in parte,in functie de cat de integru si curajos este fiecare lider in parte.Sunt sindicate si lideri de sindicat a caror menire este de a discredita si faramita puterea de actiune a unor ramuri sociale cu impact major in societate,Politie,Justitie,Sanatate e.t.c.
Mergand mai in amanunt cu analiza,descoperim o neimplicare si o indiferenta majora a membrilor de sindicat,care prin neparticiparea directa la actiunile sindicale,nu fac altceva decat sa justifice suficienta si detasarea cu care trateaza guvernantii problemele sociale invocate in sporadicele actiuni ,cat de cat mai ample, organizate la noi.Slaba organizare,liderii santajabili sau cumparati,indiferenta oamenilor,cam astea sunt pe scurt principalele motive pentru care Romania nu mai are o miscare sindicala puternica.
La acestea putem adauga: distrugerea sistematica a marii industrii,care ar fi putut genera structuri sindicale cu mii de membri,migratia unei mari parti a populatiei active,posibil participanta la proteste.Dezinformarea,manipularea si divizarea societatii,prin invrajbirea diferitelor categorii profesionala si sociale si asmutirea una impotriva alteia,inceputa inca imediat dupa revolutie,de catre Ion Iliescu si adusa la perfectiune de care Traian Basescu,produce acum efectele pe care si le-au dorit dintotdeauna politicienii:o societate apatica,lipsita de reactie,supusa, manipulabila si usor de cumparat.
Ca o consecinta fireasca a faptului ca nu are cine li se opune,guvernantii lanseaza si dezvolta proiecte absurde,reformeaza o data la patru ani societatea,modifica legi si constitutii dupa bunul plac,regionalizeaza si descentralizeaza dupa cum vad harta prin fundul paharului,fac concesii si promisiuni antinationale si mai ales devalizeaza tot ceea ce le pica la mana sau pe ce pun ochii.
Dupa ce au cumparat O.N.G.-urile,si-au subordonat si impartit televiziunile si au impartit Romania in feude electorale,politicienii romani au reusit performanta atinsa doar de Ceausescu,de a nu avea opozitie.Cand spun opozitie ma refer la adevaratul inteles al cuvantului,nu la partidele care vremelnic nu sunt la guvernare si care periodic revin la putere.
Sindicatele trebuie sa se reorganizeze,sa-si regandeasca strategiile de actiune si mai ales trebuie sa dovedeasca oamenilor ca intradevar le reprezinta interesele.Organizatiile sindicale trebuie sa se distanteze si sa se delimiteze de actiunile si partidele politice.Toate aliantele si parteneriatele cu partidele politice s-au dovedit capcane electorale si modalitati de corupere a liderilor sindicali.
Sindicatele ar trebui sa renunte la lupta politica si sa revina la menirea lor,sa actioneze in vederea apararii intereselor sociale,economice si profesionale ale membrilor.Implicarea in lupta politica se face de cela mai multe ori cu cu pretul renuntarii la aceste deziderate si cu acceptarea promisiunilor populiste a unor politicieni dornici de a se instala in fruntea tarii,care inevitabil se vor dezice si vor uita promisiunile facute.
Prin definitie vara este anotimpul concediilor si al vacantelor.La fel ca majoritatea societatii si actiunile sindicale iau o pauza.Pana la toamna cand,probabil, se vor relua miscarile de protest, sindicatele ar trebui sa aiba o noua strategie.Pentru ca mai mult ca sigur guvernul va profita de aceasta perioada pentru a reveni in forta cu,, noi masuri de stimulare economica si creeare de noi locuri de munca”!Si stim cu totii ce a insemnat asta pana acum.