Democrația sistemului penitenciar

Fiecare din noi este convins că omul este mai presus de orice interese și jocuri ale diferiților cârmuitori de instituții ale statului. La fel de convinși oamenii au devenit mai neîncrezători unii în alții, suspicioși și, în final, umili. Aceasta este starea unei națiuni modeste de la războaiele daco-romane și până la stăpânirea FMI și CE – obediența necondiționată. Noi nu suntem greci, nu suntem francezi, nici măcar italieni, suntem români și cu asta ne ocupâm întreaga viață subjugată cu acordul nostru. Suntem rândașii benevoli ai oamenilor ”deștepți”. Și ei știu și ne tratează ca atare.

Sistemul penitenciar este parte componentă a sistemului național, condus de ”băieții deștepți”, iar noi, nesiliții oameni de serviciu ai lor, gata să răspundem cu tăcere și accepțiune fără rezerve oricărei decizii a acestor ” smart guys”.

Plecănd de la premisa că, într-un sistem democratic, punctul de vedere, fie el și divergent, este fundamental, trebuie să ne convingem în primul rând pe noi inșine și apoi pe alții că și părerile noastre contează și cântăresc ceva greutate în luarea unor decizii care ne vizeză. Dar trecutul ne demonstrează că forurile decizionale au hotărât soarta noastră fără o simplă consultare prealabilă. Și-au permis acest lux pentru că suntem inconștienți de puterea noastră, de a ne uni și forma un tot, și-au permis să stea cu carâmbul cizmei pe gâturile noastre pentru că suntem construiți genetic să acceptam și să fim umili. Continuăm să fim dezbinați, iar ”smart guys”  profită din plin. În Țara lui Tândală prostia e sinonimă cu fudulia. Așadar, suntem prea mândri și prea orgolioși să acceptăm condiția de turme manipulate. Democrația e departe de noi. Trăim doar iluzia ei. Blamăm sindicatele, fără a ne da seama că sindicatul înseamnă fiecare ins in parte, iar puterea sindicatului înseamnă suma puterii fiecarui ins. E nevoie, doar, de puțină logică si matematică să te convingi de acest aspect. Diletanții refuză cu înverșunare s-accepte această stare de drept și de fapt.

Democrația presupune libertate și egalitate. Vă întreb pe dumneavoastră, stimați colegi, ne bucurăm noi de aceste doua idealuri?

Democrație înseamnă dreptul la opinie proprie. Ne permitem noi să avem opinie proprie?

Democrație înseamnă securitate personală. Avem noi parte de ea?

Parerea mea este că aceste atribute sunt himere. Noi ne bucurăm de dominația celui mai puternic asupra celui mai slab.

Închei cu un citat: ” Libertatea constă în primul rând în a nu putea fi silit să facem un lucru pe care legea nu îl impune.” (Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu)