Proiect, uzul de arma pentru politistii de penitenciare.

A N E X Ă

Regimul deţinerii, portului, utilizării şi operaţiunilor cu arme, dispozitive militare şi muniţii de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi  unităţile subordonate.

Art. 1 – Prezenta lege reglementează deţinerea, portul, utilizarea şi operaţiunile cu arme, dispozitive militare şi muniţii de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate.

Art. 2 – (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate sunt autorizate să deţină arme, dispozitive militare şi muniţii pentru dotarea proprie, potrivit statelor de organizare, programelor de înzestrare şi responsabilităţilor pe care le au potrivit reglementărilor specifice.

(2) Armele, dispozitivele militare şi muniţiile prevăzute la alin. (1) sunt destinate instruirii, îndeplinirii misiunilor specifice, potrivit legii, având, de regulă, caracteristici tehnico-tactice specifice care să permită realizarea obiectivelor stabilite, cu respectarea normelor dreptului internaţional, a directivelor europene şi a legislaţiei naţionale.

Art. 3 – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)    atribuţii specifice – îndatoririle generale şi specifice pe care le are poliţistul de penitenciare;

b)    act ostil – reprezintă acţiunea prin care persoane, grupuri de persoane sau entităţi comit cu intenţie acte care pot cauza prejudicii majore sau constituie un pericol pentru viaţa poliţiştilor de penitenciare sau a persoanelor private de libertate custodiate sau/şi a membrilor celorlalte structuri din instituţiile sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională atunci când se execută misiuni în cooperare. De asemenea, reprezintă orice acţiune de folosire a forţei de către o entitate teroristă care urmăreşte împiedicarea îndeplinirii misiunilor specifice de către poliţiştii de penitenciare;

c)    intenţie ostilă – ameninţarea iminentă cu folosirea forţei din partea unei persoane, a unor grupuri de persoane ori entităţi; Determinarea intenţiei ostile se face de către şeful misiunii de pază, escortare sau intervenţie, pe baza evaluării faptelor şi circumstanţelor cunoscute, precum şi a informaţiilor avute la dispoziţie. În cazul misiunilor executate individual, determinarea intenţiei ostile se face de executantul misiunii, pe baza aceloraşi elemente

d)    ripostă imediată – răspunsul la un atac armat, atunci când atacul a fost deja declanşat sau este iminent şi orice întârziere în reacţie poate duce la o apărare ineficientă;

e)    arme şi muniţii letale – arme şi muniţii prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor şi care sunt prevăzute în Legea   nr. 295 din 28 iunie 2004, privind regimul armelor şi al muniţiilor ;

f)     arme şi muniţii neletale – armele şi muniţiile destinate misiunilor de pază, escortare şi intervenţie sau cu un scop utilitar, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor;

Art. 4 – (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate pot efectua următoarele operaţiuni cu arme, dispozitive militare şi muniţii:

a) achiziţionare;

b) reparare;

c) transport;

d) depozitare;

e) casare;

 (2) Procedurile concrete de efectuare a operaţiunilor prevăzute la alin. (1) literele c) – e) se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei

Art. 5 – Normele specifice privind evidenţa, mânuirea, păstrarea şi controlul stării tehnice a armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor se reglementează prin ordin al ministrului justiţiei.

Art. 6 – (1) Folosirea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război, pentru instruire, de către poliţiştii de penitenciare este permisă doar în poligoanele special destinate pentru categoria respectivă de armament, omologate şi autorizate în acest scop.

(2) Folosirea armelor neletale, pentru instruire, de către poliţiştii de penitenciare este permisă doar în poligoanele prevăzute la alin. (1), în cele destinate special pentru această categorie sau în zone restricţionate, stabilite cu acordul instituţiilor publice, al autorităţilor administraţiei publice locale ori al proprietarilor privaţi.

Art. 7 – (1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul de penitenciare este dotat cu arme letale şi arme neletale şi poate face uz de armă în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege.

 (2) Poliţistul de penitenciare poate face uz de armă în caz de legitimă apărare sau în stare de necesitate, în condiţiile legii.

 (3) În sensul prezentei legi, prin uz de armă se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor, animalelor sau bunurilor.

 Art. 8 – (1) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 7 se face în mod gradual, după somaţia prealabilă, atunci când timpul permite, cu acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi pentru executarea dispoziţiilor legale ale poliţistului de penitenciare.

(2) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 7 nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea agresorilor în acţiunile îndreptate împotriva poliţiştilor de penitenciare şi a măsurilor privind siguranţa penitenciarelor ori unui act ostil.

ART. 9 – (1) Poliţiştii de penitenciare, dotaţi cu arme letale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor, au dreptul de a face uz de armă, după ce s-a făcut somaţia legală, în următoarele situaţii:

a)    împotriva acelora care atacă persoanele aflate în serviciul de pază, escortare şi intervenţie sau locurile de deţinere ori perimetrele sau zonele păzite, vizibil delimitate, stabilite prin atribuţii specifice;

b)    împotriva celor care, prin actul săvârşit, pun în pericol persoanele private de libertate sau obiectivul păzit;

c)    împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori sa iasă în mod ilegal în/sau din locurile de deţinere, perimetrele păzite, vizibil delimitate, clădiri sau sedii cu altă destinaţie decât cea de deţinere, stabilite prin atribuţii specifice;

d)    împotriva persoanelor care atacă orice clădire, construcţie sau mijloc de transport din administrarea sau utilizarea sistemului penitenciar;

e)    pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere;

f)     în timpul acţiunilor de urmărire, descoperire şi capturare a persoanelor private de libertate evadate;

g)    împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără drept şi prin violenţă în perimetrele, clădirile, construcţiile sau mijloacele de transport din administrarea sau utilizarea sistemului penitenciar, tulburând, astfel, grav ordinea şi liniştea publică sau punând în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor;

h)   împotriva celor care atacă sau împiedică poliţiştii de penitenciare să execute misiuni specifice, altele decât cele de la litera a);

i)     în executarea intervenţiei antiteroriste realizată în scopul prevenirii, reducerii sau eliminării riscului de producere a unor atacuri teroriste asupra factorilor umani şi/sau materiali din sistemul penitenciar;

j)      împotriva celor care atacă poliţiştii de penitenciare şi/sau membrii celorlalte structuri din instituţiile sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, atunci când se execută misiuni în cooperare.

k)    împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoane care săvârşesc faptele prevăzute la lit. a) – j).

l)     împotriva animalelor care, vădit, pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a poliţiştilor de penitenciare, a persoanelor private de libertate, ori integritatea bunurilor aparţinând sistemului penitenciar şi a căror acţiune nu poate fi împiedicată prin alte mijloace.

(2) Somaţia se face prin cuvintele: ” Stai! Poliţia de penitenciare!”. În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: „Stai, că trag!”. Dacă cel în cauza nu se supune nici de aceasta dată, se somează prin tragerea focului de arma într-o direcţie sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1)  lit. d) şi g), se face uz de armă numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi ….., vom folosi arme letale!”.

 (4) În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor se execută mai întâi, un foc într-o direcţie sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane, iar apoi se trage asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora.

Art. 10 – (1) Poliţiştii  de penitenciare, dotaţi cu arme letale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor, au dreptul de a face uz de armă, fără somaţie, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta, în următoarele situaţii:

a) în legitimă apărare sau stare de necesitate;

b) prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) – f), h) – j);

c) împotriva animalelor care, vădit, pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a poliţiştilor de penitenciare ori a persoanelor private de libertate, integritatea bunurilor aparţinând sistemului penitenciar;

d) împotriva mijloacelor de transport, prin executarea tragerii asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora;

e) în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora;

f) împotriva celor care au preluat sau încearcă să preia controlul unui autovehicul sau unei nave fluviale, aparţinând sistemului penitenciar, prin orice mijloace în scopul comiterii unei infracţiuni.

Art. 11 – (1) Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezenta lege,  se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora.

(2) Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. (1), se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.

(3) Poliţistul de penitenciare care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze imediat, pentru a se acorda primul ajutor persoanei rănite.

Art. 12  Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor.

Art. 13  Se interzice uzul de armă letală:

    a) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane;

    b) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.

ART. 14- (1) Poliţiştii de penitenciare, dotaţi cu arme neletale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor, au dreptul de a face uz de armă, după ce s-a făcut somaţia legală, în următoarele situaţii:

a)    pentru restabilirea ordinii tulburată de comportamentul necorespunzător al persoanelor private de libertate, generator al unor incidente operaţionale sau critice, în locurile de deţinere şi în afara acestora;

b)   dacă folosirea armelor letale, conform art. 9 alin. (1)  ar primejdui viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane;

c)    împotriva persoanelor private de libertate, în cazul neexecutării  dispoziţiilor legale ale poliţistului de penitenciare numai dacă există o temere legitimă că prin acţiunile persoanelor private de libertate, pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane;

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) se face uz de armă numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi ….., vom folosi arme neletale!”.

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) somaţia se face prin cuvintele: „Stai! Poliţia de penitenciare! „. În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: „Stai, că trag!”. Dacă cel în cauza nu se supune nici de aceasta dată, se face uz de armă în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma.

Art. 15 – (1) Poliţiştii  de penitenciare, dotaţi cu arme neletale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor, au dreptul de a face uz de armă, fără somaţie, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta, în următoarele situaţii:

a) în legitimă apărare sau stare de necesitate;

b) prevăzute la art. 15 alin. (1);

c) împotriva animalelor care, vădit, pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a sa ori a altor persoane.

d) împotriva mijloacelor de transport, prin executarea tragerii asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora;

Art. 16 – Uzul de armă se execută evitându-se, pe cât posibil, tragerea în zona capului pentru a nu produce rănirea gravă sau moartea acestora.

Art. 17 Poliţiştii de penitenciare sunt autorizaţi ca, în cazurile prevăzute la art. 9, art. 10, art. 14 şi art. 15 să reţină, să legitimeze şi să predea organelor în drept, de îndată, persoanele imobilizate, altele decât persoanele private de libertate, ca urmare a executării somaţiilor sau a exercitării uzului de armă.

ART. 18 – (1) Poliţiştii de penitenciare care au făcut uz de armă sunt obligaţi să anunţe această situaţie, pe cale ierarhică, de îndată ce situaţia o permite.

(2) Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor/directorul locului de deţinere, ori înlocuitorul legal al acestuia, este obligat să anunţe procurorul competent.

(3) Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al faptei.