1001 de ‘reusite’ penitenciare… (2)

pe care ANP se va feri sa le prezinte in vreun raport de activitate

5. Practica unitara. Multi juristi si toti destepti intre decidentii de prin penitenciare – unii chair doftori, mai ales in strada Maria Ghiculeasa undeva pe la numarul 47. De aici si rezultatul, spectaculos altfel din perspectiva haosului indus, ca fiecare penitenciar face si drege cum ii vine urmare a opiniei pretioase de la ANP. Asa se intampla ca, intr-un penitenciar se ponteaza ore suplimentare intr-alte zece penitenciare nu. Si, viceversa in zece penitenciare platim sporul x in ziua y intr-altul nu ca nu ne-a dat nimeni o tidula.

Juristi care gandesc cu coada si sefi care nu-si asuma nici macar respectarea legii daca nu-i ordin de la stapanire nu fac practica unitara. Nici meseriasii controlori nu-s mai breji cand baga spaima-n responsabilitatea decidentului imputernicit, stand dansii cu cartulia in mana si avand in spate o experienta discutabila in matrie. Destui cneji de penitenciar cauta sa se acopere si isi fac planul ca mai bine sa ramaie datori decat sa aiba de recuperat sau, Doamne Feri’, cumva sa para ingaduitori cu personalul.

6. Legislatie secundara si tertiara. Proiectul care ar fi trebuit sa lamureasca odata calculul orelor suplimentare sta la domnul director general chestor de penitenciare Ioan Bala pe masa de prin mai anul asta. E greu si-l doare. Nu s-a invrednicit dansul sa-si puna ilustra semnatura, desi nu-i dupa vrere si cam are obligatia asta daca stam sa gandim mai bine si mai cetim prin terfeloagele in care altfel dansul tocmai s-a adeverit doctor nu altceva.

Proiecte de hotarari, ordine si decizii au zacut si zac prin diverse sertare, daca cumva s-au nascut, dupa vrerea unui sau altui nene cu personalitate care, e drept ca n-a prea vazut penitenciare si foarte rar a simtit pe propria piele nevoile celui pentru care nu reglementeaza ca n-are chef, dar simte apasat ca trebui musai de pus o frana cum numai ANP stie s-o faca.

7. Drepturi. Macar cele legale si-ar fi fost ceva. Altfel, avem drepturi nascute moarte si drepturi despre care birocratii n-au chef sa auda. Gratuitatea asistentei medicale a devenit decontare, si nu-i totuna mai ales ca bani nu sunt cu lunile si ca vrand nevrand ne mai imbolnavim chiar daca am auzit si opinia ca n-ar fi chiar asa vitala sanatatea personalului pentru indeplinirea obiectivelor institutiei.

Plecam in misiuni pe buzunarul propriu, iar cate-un minte-ngusta se gaseste sa trimita in Comisia de disciplina vreun amarastean care n-a avut dom’le bani sa se duca la cel mandru curs atunci cand a fost planificat, de la care planificare evident ca nu se fac exceptii. Doar de la obligatiile de angajator se fac exceptii. Si multe inca… prea multe pentru a-mi permite sa fiu atat de sintetic incat sa pot numara cele multe ‘reusite’ penitenciare fara sa va plicisesc.

8. Comunicare interna. Nu-i totuna cu transmiterea comenzii sa-var-si-toare, stimate domnule director general chestor de penitenciare doctor Ioan Bala. Sigur, confuzia este usor de inteles, data fiind atitudinea si istoricul. Si, nu-i nici acelasi lucru cu pleznitul detinutului obraznic, fapte de care sunteti fara indoiala mandru. Trebuie sa mai si convingenti nu e de ajuns ca aveti un ordin de numire subsecvent celui de imputernicire perioada in care v-ati asigurat ca dispare limitarea in timp a augustului dumneavoastra mandat managerial.

Desi am tot semnat la acorduri, in unitati nu se transmit informatiile de interes general si totul ramane la nivel de sefi. Ceilalti angajati daca afla bine daca nu oricum nu conteaza. Pana la urma si stiinta asta e periculoasa. Exemplul Resurselor Umane care in loc sa-si faca treaba de compartimnt de sprijin pentru personal sunt mai abitir de secretosi decat cei de la informatii clasificate, nu este deloc singular iar isprava recenta cu anuntul stramb nu-i deloc altceva decat rezultatul unei astfel de atitudini.

9. Control. Directia de Inspectie exista si serveste cauza asa cum se pricepe, nimeni nu neaga. Unii zic ca mai mult, chiar scrie la ordin si se lasa uneori folosita drept ciomag in ilustra mana a conducatorului penitenciar suparat. Motiv pentru care sefii amintitei directii sunt alesi din spita celor cu o sensibillitate crescuta chiar empatie la nervul conducatorului cel aprig la manie si degraba proteguitor de pile.

Asa de pilda am intalnit subite executii dupa ce pe cate unul l-a lovit dizgratia, la fel de inexplicabile ca si reactia anterioara de a-l proteja pe individul in cauza indiferent de fapte doar pentru ca era in gratii si telefoanele inca mai funtioneaza dinspre politic inspre marii conducatori de osti penitenciare. S-a intamplat la Targsor recent, la Braila de ceva timp si la Gherla mai hat. Deasemenea, doar exemple. Lista-i lunga.

10. Stabilitate. Precis cei cateva zeci de mobilizati prin dispozitia directorului general chestor de penitenciare si doctor, se vor fi batand cu mainile pe burta de ras auzind asa o bazaconie. Cum adica stabilitate?! Care lege?! Ce regulament?! Visam noi sefii cei magnifici sanctiuni extralegale, am reinventat detasarea disciplinara care se asorteaza de minune cu permanentizarea in intentie si fapte a imputernicirilor.

N-as uita in acest context ca, desi pentru restul nu se pot da nici macar zile libere in compensare pentru lucrul in zile de sarbatori legale si ca-i bai daca decontezi si chirie si transport, un numar de stabi fac zeci de asazise misiuni acasa, in fals ar zice rauvoitorii, platite cu generozitate de catre bugetul sistemului penitenciar altfel sarac si zgarcit cand vine vorba de proletarul de rand.