Libertatea de a vorbi in punga

Libertatea de expresie se aplica nu numai „informatiilor” sau „ideilor” care sunt primite favorabil, dar si acelora care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza statul sau orice alt segment al populatiei. Aceasta înseamna pluralism, toleranta si spirit deschis, în absenta carora nu putem vorbi de existenta unei „societati democratice”. Prin urmare, fiecare „formalitate”, „conditie”, „restrictie” sau „sanctiuni” impuse în acest domeniu trebuie sa fie proportionala cu legitimitatea scopului urmarit.

Libertatea de expresie, care este protejata prin art. 10 al Conventiei, este socotita drept una din cheile de bolta ale democratiei. Asadar, potrivit art. 10, „Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere”. Dispozitiile articolul amintit nu împiedica însa statele, „sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare”

Cam acestia sunt termenii in care se discuta pe site-urile de specialitate despre libertatea de exprimare.Majoritatea dintre noi cunoastem atat sintagma cat si intelesul acesteia.Se pare insa ca unora, aceasta libertate, li se pare permisibila doar atunci cand nu sunt vizate persoana sau activitatea lor.Declarativ sunt adeptii si sustinatorii conceptului de dialog si de comunicare libera in interiorul colectivului din care fac parte ,pana in momentul in care se simt vizati sau au impresia ca se face vorbire de ei.

Faptul ca se afirma disponibilitatea pentru dialog,dar dupa primele trei schimburi de cuvinte totul devine un monolog,o insiruire de enunturi cu caracter axiomatic,ce nu lasa loc nici completarilor nici contrazicerilor, nu tine loc de un schimb de idei constructiv in care timpii necesari fiecaruia pentru exprimarea si argumentarea propriilor idei sun suficienti si relativ egal impartiti.

Iritarea in fata contraargumentelor,strecurarea de amenintari aluzive de genul,,daca nu…putem face asa…” sau chiar a celor directe cum sunt ,,te trimit la:escorta,schimb,foisor,Timisoara…”pune sub semnul intrebarii reala dorinta de comunicare si deschiderea fata de ideile altora.

Ca sa revenim la libera exprimare,asa cum se arata mai sus ea se poate manifesta in orice situatie si prin orice mijloace,fara nici o ingradire.Nu trebuie nici aprobari prealabile si nici nu sunt stabilite spatii(inchise) in care sa se produca.Mutarea discutiilor intr-un spatiu cat mai departe de ochii si urechile celor din jur seamana cu expresia,,a pune batista pe tambal”.

In ceea ce priveste posibilitatea,reala,ca la discutiile purtate intr-un spatiu public ca acesta sa asiste,voit sau involuntar,si persoane neavenite sau rauvoitoare,voi raspunde ca este un risc mult mai mic decat acela ca prin lipsa de reactie sa incurajam un stil de conducere autocratic,de tip cazon,in care singurele replici acceptate sa fie ,,am inteles” si ,,da sefu” iar singurele argumente in sustinerea unei decizii sa fie ,,asa vreau eu” si ,,am hotarat deja”.

Un alt avantaj al exprimarii libere a ideilor intr-un spatiu virtual este acela ca persoanele vizate vor recepta mesajul in intregime,fara fragmentari si derapaje ale discursului,fara a duce si a cantona discutia intr-o zona a derizoriului si can-can-ului.De asemeni se pot afla si parerile celorlalti care,de cele mai multe ori,evita sa-si expuna parerile de frica unor eventuale consecinte.Acestea vor aparea mai mult ca sigur sub protectia anonimatului,iar modul lor de exprimare va trada intensitatea sentimentelor.Eliberarea unor tensiuni prin exprimarea libera,posibil vulgara si virulenta,va face ca relatiile de la serviciu sa cunoasca o oarecare relaxare,multi multumindu-se cu celebrul,,ce i-am zis-o”.

Am evitat sa ma adresez cuiva anume din simplul motiv ca articolul este adresat tuturor celor care se regasesc in el.Sau tuturor celor pe care dumneavoastra ii recunoasteti in cuprinsul sau.Sau tuturor celor care si-ar dori sa vorbim in punga…