O societate,doua societati?

Privind cu atentie sistemul penitenciar romanesc,constatam ca similitudinile dintre acesta si societatea romaneasca in ansamblu sunt mai numeroase decat deosebirile.Asta in ciuda faptului ca toti percepem sistemul drept ermetic si izolat de societate,cumva scos in afara cotidianului.Am auzit de multe ori expresia ca ,,sistemul penitenciar este o lume aparte”.Deci,sa vedem…

Sa incepem cu varful piramidei.Atat presedintele tarii cat si directorul general al anp sunt conducatori cu tendinte si apucaturi dictatoriale.Amandoi au impus un stil de lucru bazat pe obedienta totala fata de puterea lor,cerand, si primind, de la supusi ascultare deplina.Si unul si celalalt si-au promovat proprii argati si au renuntat fara regrete la cei care au dat cel mai mic semn de independenta sau au devenit incomozi,vezi consilierii prezidentiali si directorii adjuncti.Ambii s-au incapatanat in reforme inutile si costisitoare ale caror beneficii sunt mai mici decat cheltuielile.Si lista ar putea continua.

Coborand o treapta pe scara importantei,pe care si-o aroga,ajungem la guvern,respectiv consiliul de comanda al anp.Doua structuri care teoretic ar trebui sa asigure bunastarea si buna functionare a entitatilor pe care le conduc,tara in primul caz si sistemul penitenciar in al doilea.Ambele structuri au devenit un apendice al conducatorilor,independenta ambelor fiind dovedita in diferite ocazii cand initiative vadit gresite ale acestora au fost promovate si aplicate cu atat de mult zel incat au depasit pana si asteptarile stapanilor.

In teritoriu,asemanarile frizeaza incredibilul.Peste tot in teritoriu gasim imputerniciti,unii chiar in locul celor care castigasera concursuri pentru posturile respective.In pofida oricaror reguli si in dispretul total fata de comunitatile-colectivele vizate,atat guvernul cat si anp-ul au numit prefecti-directori pe criterii doar de ei stiute.In astfel de situatii interesele si punctele comune ale celor numiti sa conduca si ale celor sortiti a fi condusi au fost reduse la zero.Cat de altruist si sarguincios poate fi un functionar care stie ca sederea sa in postul respectiv este doar vremelnica si este ,eventual,o trambulina spre un alt post mai bine platit si mai vizibil in ierarhia puterii?Va dori el sa rezolve problemele sau sa raporteze ca nu sunt probleme,pentru a nu deranja mai sus?

Ajungem acum la merea masa a celor condusi.Atat poporul cat si angajatii sistemului penitenciar au avut incredere si asteptari mari de la conducatorii supremi.Situatiile sunt parca trase la indigo.Si presedintele si directorul general au beneficiat de simpatia majoritatii pentru ca ,,sunt de-ai nostri”, se comportau ca mai toata lumea,promiteau o schimbare de atitudine si revenirea la o stare de normalitate dorita de majoritate.Timpul a demonstrat ca alegerea si increderea acordate au fost eronate.Cu cat,, conducatorii” deveneau mai rupti de realitate si mai antipopulari cu atat populatia,respectiv angajatii din penitenciare,deveneau mai impasibili,mai lipsiti de reacti si mai divizati.In cazul ambelor grupuri despre care vorbim s-a dovedit ca,,somnul ratiunii naste monstri”.

Am surprins aici doar cateve din nenumaratele asemanari intre lumea penitenciara si societatea civila.Concluzia este ca oricat de mult ni se pare ca suntem separati de societate de fapt noi suntem societatea, iar actiunile si reactiile noastre ar trebui sa fie la fel atat in ceea ce priveste problemele profesionale cat si in privinta problemelor sociale.Conform statutului suntem un corp profesional apolitic,dar nicaieri nu spune ca trebuie sa fim lipsiti de atitudine civica.