Recunosc ca de multe ori sunt critic la adresa unora din colegi,care nu se incadreaza in profilul lucratorului de penitenciare pe care am fost invatat sa-l apreciez.Totodata nu uit, si povestesc de multe ori colegilor mai tineri, cum a fost perceputa generatia mea atunci cand ne-am angajat.Probabil este in firea lucrurilor ca cei mai vechi,sau mai batrani daca vreti,sa fie critici la adresa celor mai noi(tineri).
Si eu,ca si majoritatea colegilor mei de generatie,am trait cu impresia ca sunt marginalizat,ca sunt folosit in posturi si indeplinesc misiuni cu mult sub ceea ce as fi fost in stare.Mi se parea ca mi se refuza dreptul de a ma afirma.Abia acum inteleg ca in meseria noastra iti trebuie ceva mai mult decat initiativa si dorinta.Iti trebuie experienta.Iar experienta o capeti cu timpul,putin cate putin,la fel cum dealtfel se capata si respectul din partea detinutului.
La fel,observ la colegii mai tineri,aceleasi sentimente si impresii.Multi dintre ei ar dori sa sara peste etape si sa ajunga acolo unde doar experienta i-ar putea duce.Unii cauta scurtaturile,se folosesc de …altfel de cunostinte.Altele decat cela profesionale.Iar rezultatele unor astfel de promovari le simtim mai ales cei care ramanem sa lucram cu detinutul.
In toate generatiile au fost ,,favorizati” care au ocupat pe nedrept diferite posturi. Multi dintre ei au dat atat de tare cu bata in balta incat au revenit de la punctul de plecare,pluton sau escorte.Au fost si cazuri in care s-au dovedit potriviti pentru post si au facut fata cu bine provocarilor.Diferenta intre ei a fost de cele mai multe ori de atitudine.Cei care s-au adaptat noilor posturi nu au fost din cei aroganti si neciopliti.
Diferenta intre generatiile noastre consta insa in modul in care poti ocupa un post.Mai inainte nu exista notiunea de concurs.Totul era la discretia comandantului si a l.p.r.-ului,cum era pe atunci.Acum,teoretic orice post este scos la concurs.Uneori insa,constatam cu totii ca,, de maine”unul din colegii nostri,, plimba niste hartii” cum ne place sa spunem.Sunt posturi pe care, poate ,nu prea si le doreste nimeni,asa cum,poate,sunt posturi pe care si le doresc mai multi.De aceea cred ca ar trebui sa incercam sa intram in normalitate cu procedura de ocupare a functiilor vacante.
Este posibil ca prin scoaterea la concurs o functie sa fie ocupata de persoana cea mai competenta.Dar la fel de bine se poate ca cel care castiga sa aiba doar o memorie mai buna.Singura certitudine este ca astfel se elimina discutiile si suspiciunile,care inevitabil induc o stare de tensiune in cadrul colectivului.Si oricum ar fi,un concurs este totusi un filtru,daca este bine organizat.Deci,spun eu ca decat un incompetent numit,mai bine un incepator castigator al unui concurs.
Sindicatul MEGAS Vaslui - Unde domneste dreptatea, armele sunt zadarnice ! 
nu te supara stimate coleg dar cine sa gandeasca?cine sa aibe mustrari de constiinta? acei sefi care nu au fost instare sa conduca o institutie?…..hai sa o lasam balta ca sunt tot de ai lor .(sunt mana in mana)
Foarte bine pusa problema si foarte bine scrisa. Ma intreb , totusi, de ce nu exista o reactie ferma din partea, sa yicem, sindicatului Megas. Nu trebuie riricat tonul, nu trebuie imputat ceva cu orice pret, dar se cuvine sa ridicati problema intr-un cadru oficial. E posibil sa aveti mai multi sustinatori decat va inchipuiti. Minunatii astia care fac sau care tolereaza asemenea lucruri s-ar gandi de 10 ori inainte sa mai faca si alta data daca ar sti ca exista mai multe voci care inteleg murdăriile lor si care iau atitudine.
Paul, tanarul la care faci referire a fost „atent”selectionat din randul maselor,avand calitati deosebite:abilitati sportive(jonglatul cu mingile de tenis de camp – sau tenis de masa)rezistenta marita la stres;lucrul timp indelungat in ture de noapte;o foarte lunga vechime in sistem;lipsa unui tata la programul 7-15;etc.etc.etc.,sunt doar o mica parte din calitatile ancestrale avute.Modul insinuos in care incerci sa tulburi acalmia asternuta peste mirificul mod de organizare al valorilor arata lipsa ta de viziune.
Si la „vremea ta” si la „vremea lui” anumite abilitati „sportive”au fost recompensate cu posturi „dificile”.
Tanarul la care faci referire este pretextul,nu motivul,articolului.Nu este primul,dar mi-as dori sa fie ultimul, tocmai pentru ca noi sa nu mai avem astfel de discutii.In rest,nu vreau sa tulbur apele(ele sunt deja tulburi)si nici sa am viziuni,prefer sa am o perspectiva cat mai larga si corecta asupra a ceea ce ma inconjoara.
Asta se cheamă scîrbă faţă de tot ce se întîmplă în jurul nostru, nu-i asa, domnule Paul ?, dar din pacate această stare de lucruri le convine de minune costicilor, romicilor, ionilor, ovizilor si tuturor celorlalte categorii de lepre care pîndesc în pemanenţă binele lor şi al nepoţilor cu preţul călcării în picioare a legilor şi a semenilor care le-ar putea sta în cale. Of, viaţa mea.