Podul Inalt nu e Termopile

Succesiunea evenimentelor din ultimele zile ne-a demonstrat,inca o data,cat de teatrala,superficiala si tragi-comica este societatea romaneasca.

De la anuntarea apocalipsei de catre presedinte,acum cateva zile,spiritele si pasiunile dau in clocot.Toata lumea este inflamata,se discuta in toate mediile despre cataclismul care s-a abatut asupra sistemului bugetar,se fac pronosticuri ca la pronosport despre cat de rau ne va fi pe mai departe,se lanseaza solutii peste solutii pentru depasirea situatiei,toata lumea a devenit experta in macro/micro/nano economie.

Dupa ce abia se linistisera patimile iscate de legea unica de salarizare,dupa linistirea apelor in privinta pensiilor speciale,o noua tema de discutie este aruncata societatii romanesti:diminuarea salariilor,a pensiilor,alocatiilor,in general a tot ce inseamna bani publici.

In lipsa painii,guvernul ne furnizeaza circ la liber.Iar societatea reactioneaza,previzibil,prin polarizare si dezbinare.Dupa ce au fost asmutiti unii inpotriva celorlalti salariatii de la stat,prin elaborarea faimoasei legi a salarizarii unitare,acum sunt puse fata in fata alte doua segmente sociale:privatii si bugetarii.In timp ce primii asteapta cu disperare sa vada care din masurile anuntate de presedinte se vor materializa si ce va insemna asta pentru buzunarul fiecaruia,ceilalti privesc in tacere si ,fara sa marturiseasca,se bucura ca au un job la ,,privat” care le permite sa asiste degajati la toata fierberea sociala din ultimele zile.Putinele voci care se aud din aceasta zona sunt ale celor din varful piramidei sociale,care se vad pusi la adapost in acest fel de efectele crizei fara de sfarsit in care ne zbatem si sprijina neconditionat acelasi sistem pe care-l acuzau pana in urma cu putin timp de incompetenta si lipsa de viziune economica.

Reactia sociala a fost ,in cazul nostru, indusa de titlurile de o schioapa de pe prima pagina a ziarelor si de dezbaterile fara de sfarsit de la posturile tv ostile guvernului.Constiinta sociala,care a scos in strada Grecia,este atat de vizibil absenta in cazul Romaniei , incat anuntatele si prevestitele actiuni de protest au cazut in derizoriu prin prezentarea la nesfarsit a imaginilor cu pensionari inbulzindu-se in fata palatului Cotroceni si a catorva zeci de studenti care protestau cu spatele.

In timp ce televiziunile si ziarele faceau previziuni despre o mare explozie sociala a romanilor,care sa arate guvernului si presedintelui cat de grava este situatia in tara,majoritatea a ales clasica forma de rezistenta a ciobanului mioritic:,,si de-o fi sa mor….”.Astfel,comparatia cu Grecia devine penibila si diferentele culturale si istorice dintre cele doua natii devin evidente.                                                                                                                 

Nu-mi doresc,bineinteles,o degenerare spre violenta.Imi doresc sa vad o societate romaneasca unita si capabila sa reactioneze solidar si civilizat in fata greutatilor.

Nici macar nu cred ca manifestatiile si mitingurile ar putea schimba optica guvernamentala,suntem deja obisnuiti cu respingerea din principiu a solutiilor oferite de ,,ceilalti”, caracteristica guvernelor de orice orientare politica.Cred ca atat presedintele cat si guvernul vor insista in a sustine ca solutia lor este singura si unica solutie de salvare a tarii.Dar nu asta este important.Important ar fi sa demonstram ca putem fi o tara europeana in care reactiile sociale sunt democratice si sunt generate de constiinta apartenentei individului la o comunitate.Altfel ne vom multumi cu rascoale satesti,in care furca si toporul vor fi argumente, iar suta de lei aruncata de la balcon va deveni solutia sociala a fiecarui guvern.

Participarea la o actiune sociala masiva,care sa arate adevarata dimensiune a nivelului de nemultumire individuala a fiecaruia dintre noi,reprezinta in fapt fundamentul unui dialog real al politicului cu societatea.Lipsa de reactie,individuala sau colectiva,nu face decat sa legitimeze aberatiile politicianiste ale unei puteri rupte de realitatea vietii,care percepe lumea inconjuratoare prin geamul fumuriu al limuzinei.Strigatul multimii,de furie,de deznadejde,de orice ar fi,se va face auzit doar daca va fi puternic.Atat timp cat partidele de pescuit si gratarul vor fi prioritatile noastre,atunci ne meritam soarta.

Dumnezeu sa ajute Romania,ca noi nu suntem in stare!